EPOCA

NUMĂRAŢI PAŞII  , HADES ÎMPĂRATUL ÎŞI DEPUNE MANDATUL

A început lupta dintre zei şi titani,

ziceau că au semne bune ,

vor fi pedepsiţi nedrepţii adversarii ,

sunt fapte întâlnite  în câteva legende ,

vine răsplată , e  măsură în cer şi pe pământ ,

frică , doar de ţinutul lui Hades ,

marele întuneric de sub noi

e prea des fără dovezi şi-i echivoc .

Hades îi liniştea , să  nu credeţi

că-mi iau ochii de la bine ,tot împărat sunt ,

îi pedepsesc pentru  pace ,

căutaţi şi de găsiţi la crai ca şi mine

o intenţie urâtă , eu o fac cunoscută

şi-mi depun mandatul la prima clipă ,

în noi sălăşluieşte focul sacru al onoarei ,

al osândei  şi iertării , răsplătim răul ,

spaima lui ne face inima mică

din mare ,după cum o ştiţi .

Subpământeanul cel mai vestit

E maestrul  proporţiei

divine a pedepsei şi iertării ,

gloria semnelor bune ,

dragostea ce-ţi aduce marile regrete  ,

dar care nu poate opri eşafodul .

Vedeţi , voi puşi pe faptele schimbării

bietei noastre istorii ,

ce şi cui aduce semne

ghilotina  dimineaţa , la amiază şi seara  ?

Iertarea nu este un premiu şi nici pedeapsa

o mare dreptate , sunt nobile pe cât

pot prin dezlegare .

Iată Apollo cu  înţelepciunea ;

semnele să arate cerul şi pământul ,

punctele cardinale ,

paşii din faţă număraţi şi-n spate

__________________

EPOCILE ÎMPĂRĂŢIEI SUBPĂMÂNTENE
În  împărăţia mea nu-i strâmtoare ,

ori nu se simte,

n-o să vă ajungă  acolo sus

pământul ,

durerile vor fi din plin ,

aşa-i când toţi se cred deopotrivă mie .

Se tot îngustează  bulevardele ,trotuarele ,

mândri urmaşii lui Phidias şi Pericle

şi alţi descendenţi ai iluştrilor

mei părinţi se lărgesc

punând pe moarte  suflete ,

veniţi ,

împărăţia mea în timp

ce se măreşte desfide concurenţa ,

aţi auzit de atâtea ori

trăiţi-vă aici libertatea .

Acolo e marea nedreptate ,

aici pomii, aleile ,

chiar parcurile întregi vă  mângâie

zâmbitoare ,

doar eu nu sunt Lucifer,

un drac inventat târziu ,

nu reuşeşte nici să  mă imite ,

trăim într-o visare , nimeni nu pune

o piedică ,  teamă-i să nu se aprindă

lumina ,

de ghicesc săvârşirea ?

e hotărâre : nicio adiere ,

frunză ce se mişcă  ..

Când urc  la sfaturile de sus ,

mă strecor înţepat de copacii ciungi ,

cuprins de chingi, maşini ,

prostituate ce aici n-ar primi un bănuţ .

Nu-l credeţi pe tatăl meu poznaş ,

la voi timpul nu  dă  dezlegări

pe gustul mulţimii , ce pot însemna

când sunt pentru o clipă  ,

şi pe aceea n-o poate împărţi cu cine vrea ,

clipa v-o dăm şi aici , de-aţi fost ucişi ,

veţi vedea ,

iubitul meu părinte mai crede

că  întinsa încercare,

locatari în cămăruţe ,

înseamnă belşugul burţilor mici .

DANIEL MUREŞAN